Doi buni prieteni - episodul II

"Tu-ţi gura mă-tii ... cum pierdurăm cu ăia!". Ganezul îşi scoase casca de la Ipod din ureche şi îi dădu un ghiont lui Aliuţă, colegul lui de cameră. "Ce, Ganezule?" "Pierdurăm mă cu ăia de la Doneţk. Pe lângă că ne futură ăilalţă de ne dădură cinci boabe" "Da mă, asta e, pula mea, mergem înainte", spuse Aliuţă plictisit şi sictirit de tot cantonamentul. "Lasă mă că plecăm noi în ţară şi mergem la Lepa să lingem o bericică" "Îl luăm şi pe Miloş cu noi mă? Poate avem ocazia să-l ardem ... sper că n-ai uitat ce vorbirăm ...". "Nu mă, cum pula mea să uit ... dacă vorbirăm o vorbă, păi vorbă să fie, tu-i paştele mă-sii de viaţă ... "

Autocarul se puse încet în mişcare. Aeroportul nu era departe, la vreo 20 de minute de centrul de cantonament. De acolo încă vreo două ore şi erau "acasă", la Timişoara. "Acasă", la femei, băutură şi prieteni. Încă puţin, încă puţin.

"Tu citişi mă ziarele de azi? Cică vrea elefantul să-l dea afară pe Dusan. Io nu mai stau bă dacă-l dă afară! Păi ce pula mea, mie-mi place de el, băiat fain", mai încercă Ganezul o conversaţie cu gelatul său prieten. "Bă Ganezule stai în pula mea să prind şi io vreo zece minute de somn până la aeroport. Om vorbi noi diseară, când mergem în club. Ai dreptate bă, nici io nu cred că mai stau dacă-l dă afară. Pula mea, ne fute el la antrenamente da e bun, bă! Mai facem şi noi câta mişcare că tremură şuncile pe noi pe urmă ..." "Da mă, aşa e, ai dreptate". Ganezul îşi întoarse capul şi privi pe geam cum zburau pe lângă ei peisajele frumoase ale Ciprului. Din când în cînd ochii îi fugeau după vreo ţărăncuţă cipriotă mai răsărită de pe marginea drumului. Mintea îi era departe, la Timişoara, acolo unde îl aştepta "pizdoasa" lui, aşa cum îi place să o numească ...

Brusc simţi o mână pe umăr. Se întoarse şi văzu faţa lui Miloş în crăpătura dintre scaune. "Hey Ganesu, if you want, when we arrive in Timişoara I can take you home with my car, because we live in the same neighbourhood. I thought you could use a ride home". "Ce pula mea vrei bă iugoslavule", mârâi Ganezul printre dinţi ... "No, no, no, Miloş, ok". "But are you sure? There is no problem for me, just say if you want." "No, no, no" "Gura mă-sii", gândi Ganezul, "trebuia să învăţ şi io o limbă străină în pula mea ... am stat la Uălvărhempton ăia sau cum pula mea le zice degeaba ..."

Autocarul parcă în faţa aeroportului şi toţi se ridicară în picioare, pregătindu-se să iasă pe uşă. Ganezul îi dădu un cot lui Aliuţă şi se ridică şi el. Coborâră şi se îndreptară agale spre poarta aeroportului, gândindu-se la mesele ce le erau rezervate diseară la "Lepa" ...

[va urma]