Doi buni prieteni - episodul I

Căldură mare. O cameră mică de hotel, un cantonament nedorit, o atmosferă proastă la echipă. Tot ce nu-şi dorea Aliuţă. Iar pe deasupra, şi nişte omuleţi cumpăraţi de pe "dincolo" ca să-i ia lui locul la echipă.

Brusc reveria mijlocaşului este întreruptă de zgomotul uşii izbite de perete. "Hopa, Ganea!", gândi brunetul fotbalist, cu mintea zburată aiurea, la tricourile ce le văzuse el în Timişoara, lângă Bega - "Şase, vine Ganea!" ...

"Ce faci Ganezule, ţucu-ţi pula ta de meşter? Mă arseşi ieri la antrenament! Bă, da să ştii că nu io bag strâmbe, nu io te-am înjurat Ganezule!". "Taci in gura mă-tii că ştiu că tu ai zis de mama ... ştiu că tu fusăşi ăla!" "Nu Ganezule, îţi zic io cine fu. Mă, fu iugoslavu ăla de-l luară ăştia amu ... ăla mă, Miloş" "Nu cred mă pulă, nu fu Miloş. Io tot cred că tu m-ai înjurat, ai zis de mumă-mea şi te-am ars"

Tăcere în micuţa cameră de hotel. Soarele puternic din Larnaca intra tiptil pe fereastră, mângâindu-i părul brunet şi gelat al lui Aliuţă. Ganea îl fixa cu privirea, doi ochi pătrunzători de om nebun. Tăcerea apăsătoare din cameră nu prevestea nimic bun.

"Mă jur pe mormântu lu bunică-miu Ganezule că n-am zis nimic de mă-ta ... Şi doar tu ştii cât ţineam eu la bunică-miu de la Făurei ... ", şopti încet dar sigur Aliuţă, gândind că de replica asta atârnă integritatea lui corporală.

"Aşa zici tu mă? Că nu tu fusăşi? Fu Miloş mă? Da ce i-am făcut mă, io, lu iugoslavu? Nu îi făcui nimic! Ce mă, că ne distrarăm şi noi ca fotbaliştii în cantonament ... iaca pula! De-asta să-mi facă mie vrăjeala asta mă? Păi io-l ard pe iugoslav mă, tu-i dumnezeii mă-sii ... Ia mă, io-mi cer iertare că-ţi dădui ieri alea două ştachii în figură dacă tu mă ajuţi să i-o coacem lu Miloş". "Te-ajut Ganezule, că doară ni-s prieteni!", îngăimă Aliuţă. "Aşa să fie mă, prieteni să fim şi să-l futem pe iugoslav că mare supărare mi-o tras mă ... Cum peleu meu să zică el că mama suge pula la cai morţi mă? CUM?". "Da Ganezule, trebuie pedepsit, adevărat zici tu frate ... "

Aliuţă se ridică uşor de pe pat, îl luă pe Ganea de după umeri şi se îndreptară spre uşa camerei de hotel. Astfel îi găsi pe cei doi (noi) buni prieteni ţipătul ascuţit al fluierului lui Dusan ce se auzi de pe terenul de antrenament ... Cei doi întârziaseră din nou la şedinţa fizică, dar în faţa lor se configura răzbunarea împotriva lui Miloş ...

[va urma...]

îmi cer scuze pentru cuvintele folosite, dar nu am ce face dacă aşa vorbesc fotbaliştii