Doi buni prieteni - episodul II

"Tu-ţi gura mă-tii ... cum pierdurăm cu ăia!". Ganezul îşi scoase casca de la Ipod din ureche şi îi dădu un ghiont lui Aliuţă, colegul lui de cameră. "Ce, Ganezule?" "Pierdurăm mă cu ăia de la Doneţk. Pe lângă că ne futură ăilalţă de ne dădură cinci boabe" "Da mă, asta e, pula mea, mergem înainte", spuse Aliuţă plictisit şi sictirit de tot cantonamentul. "Lasă mă că plecăm noi în ţară şi mergem la Lepa să lingem o bericică" "Îl luăm şi pe Miloş cu noi mă? Poate avem ocazia să-l ardem ... sper că n-ai uitat ce vorbirăm ...". "Nu mă, cum pula mea să uit ... dacă vorbirăm o vorbă, păi vorbă să fie, tu-i paştele mă-sii de viaţă ... "

Autocarul se puse încet în mişcare. Aeroportul nu era departe, la vreo 20 de minute de centrul de cantonament. De acolo încă vreo două ore şi erau "acasă", la Timişoara. "Acasă", la femei, băutură şi prieteni. Încă puţin, încă puţin.

"Tu citişi mă ziarele de azi? Cică vrea elefantul să-l dea afară pe Dusan. Io nu mai stau bă dacă-l dă afară! Păi ce pula mea, mie-mi place de el, băiat fain", mai încercă Ganezul o conversaţie cu gelatul său prieten. "Bă Ganezule stai în pula mea să prind şi io vreo zece minute de somn până la aeroport. Om vorbi noi diseară, când mergem în club. Ai dreptate bă, nici io nu cred că mai stau dacă-l dă afară. Pula mea, ne fute el la antrenamente da e bun, bă! Mai facem şi noi câta mişcare că tremură şuncile pe noi pe urmă ..." "Da mă, aşa e, ai dreptate". Ganezul îşi întoarse capul şi privi pe geam cum zburau pe lângă ei peisajele frumoase ale Ciprului. Din când în cînd ochii îi fugeau după vreo ţărăncuţă cipriotă mai răsărită de pe marginea drumului. Mintea îi era departe, la Timişoara, acolo unde îl aştepta "pizdoasa" lui, aşa cum îi place să o numească ...

Brusc simţi o mână pe umăr. Se întoarse şi văzu faţa lui Miloş în crăpătura dintre scaune. "Hey Ganesu, if you want, when we arrive in Timişoara I can take you home with my car, because we live in the same neighbourhood. I thought you could use a ride home". "Ce pula mea vrei bă iugoslavule", mârâi Ganezul printre dinţi ... "No, no, no, Miloş, ok". "But are you sure? There is no problem for me, just say if you want." "No, no, no" "Gura mă-sii", gândi Ganezul, "trebuia să învăţ şi io o limbă străină în pula mea ... am stat la Uălvărhempton ăia sau cum pula mea le zice degeaba ..."

Autocarul parcă în faţa aeroportului şi toţi se ridicară în picioare, pregătindu-se să iasă pe uşă. Ganezul îi dădu un cot lui Aliuţă şi se ridică şi el. Coborâră şi se îndreptară agale spre poarta aeroportului, gândindu-se la mesele ce le erau rezervate diseară la "Lepa" ...

[va urma]

Doi buni prieteni - episodul I

Căldură mare. O cameră mică de hotel, un cantonament nedorit, o atmosferă proastă la echipă. Tot ce nu-şi dorea Aliuţă. Iar pe deasupra, şi nişte omuleţi cumpăraţi de pe "dincolo" ca să-i ia lui locul la echipă.

Brusc reveria mijlocaşului este întreruptă de zgomotul uşii izbite de perete. "Hopa, Ganea!", gândi brunetul fotbalist, cu mintea zburată aiurea, la tricourile ce le văzuse el în Timişoara, lângă Bega - "Şase, vine Ganea!" ...

"Ce faci Ganezule, ţucu-ţi pula ta de meşter? Mă arseşi ieri la antrenament! Bă, da să ştii că nu io bag strâmbe, nu io te-am înjurat Ganezule!". "Taci in gura mă-tii că ştiu că tu ai zis de mama ... ştiu că tu fusăşi ăla!" "Nu Ganezule, îţi zic io cine fu. Mă, fu iugoslavu ăla de-l luară ăştia amu ... ăla mă, Miloş" "Nu cred mă pulă, nu fu Miloş. Io tot cred că tu m-ai înjurat, ai zis de mumă-mea şi te-am ars"

Tăcere în micuţa cameră de hotel. Soarele puternic din Larnaca intra tiptil pe fereastră, mângâindu-i părul brunet şi gelat al lui Aliuţă. Ganea îl fixa cu privirea, doi ochi pătrunzători de om nebun. Tăcerea apăsătoare din cameră nu prevestea nimic bun.

"Mă jur pe mormântu lu bunică-miu Ganezule că n-am zis nimic de mă-ta ... Şi doar tu ştii cât ţineam eu la bunică-miu de la Făurei ... ", şopti încet dar sigur Aliuţă, gândind că de replica asta atârnă integritatea lui corporală.

"Aşa zici tu mă? Că nu tu fusăşi? Fu Miloş mă? Da ce i-am făcut mă, io, lu iugoslavu? Nu îi făcui nimic! Ce mă, că ne distrarăm şi noi ca fotbaliştii în cantonament ... iaca pula! De-asta să-mi facă mie vrăjeala asta mă? Păi io-l ard pe iugoslav mă, tu-i dumnezeii mă-sii ... Ia mă, io-mi cer iertare că-ţi dădui ieri alea două ştachii în figură dacă tu mă ajuţi să i-o coacem lu Miloş". "Te-ajut Ganezule, că doară ni-s prieteni!", îngăimă Aliuţă. "Aşa să fie mă, prieteni să fim şi să-l futem pe iugoslav că mare supărare mi-o tras mă ... Cum peleu meu să zică el că mama suge pula la cai morţi mă? CUM?". "Da Ganezule, trebuie pedepsit, adevărat zici tu frate ... "

Aliuţă se ridică uşor de pe pat, îl luă pe Ganea de după umeri şi se îndreptară spre uşa camerei de hotel. Astfel îi găsi pe cei doi (noi) buni prieteni ţipătul ascuţit al fluierului lui Dusan ce se auzi de pe terenul de antrenament ... Cei doi întârziaseră din nou la şedinţa fizică, dar în faţa lor se configura răzbunarea împotriva lui Miloş ...

[va urma...]

îmi cer scuze pentru cuvintele folosite, dar nu am ce face dacă aşa vorbesc fotbaliştii